Aceasta decizie are la baza un proiect demarat inca din anul 2015, care include si refuzul de a mai accepta hainele second hand. Rwanda, Burundi, Kenya, Uganda, Tanzania si Sudanul de Sud au hotarat ca trebuie sa sporeasca productia de textile in regiunea est-africana. De atunci si pana acum, zeci de magazine si depozite second-hand au avut de suferit pierderi economice importante. De asemenea, inevitabil, aceste decizii au dus la nemultumiri si neintelegeri intre mai multe state ale lumii.
Mai mult decat atat, aceste tari sunt definite de nivelul inalt de saracie in care populatia traieste. Din acest motiv, propunerea a afectat si locuitorii, care nu sunt siguri ca isi permit achizitionarea de haine produse in tara lor. Majoritatea populatiei se bazeaza pe hainele second-hand pentru a obtine produse de calitate care sa satisfaca aceste nevoi.
De ce sunt refuzate hainele second-hand?
Astfel, a fost propusa impunerea unei interziceri cu privire la comercializarea si importul acestor produse. Hainele second-hand ar fi fost responsabile pentru distrugerea unor industrii africane, precum cea de textile si imbracaminte. Acest lucru se datoreaza popularitatii pe care hainele second-hand o au in aceasta zona, foarte apreciate pentru pretul redus.
Prin interzicerea acestor produse se urmarea stimularea africanilor pentru a cumpara haine create in Africa. S-a urmarit astfel dezvoltarea acestui sector. De asemenea, se puteau crea locuri de munca, se reducea nivelul de saracie si crestea capacitatea tehnologica. De asemenea, a fost invocat si motivul pastrarii traditiilor si portului popular, care se pierde cand africanii poarta hainele europenilor sau americanilor, cei mai mari furnizori ai acestor produse.
Mai mult decat un refuz de a purta haine uzate, aceasta miscare implica o afirmare si o dorinta puternica de independenta a tarilor est-africane. Se dovedeste insa ca nu hainele second-hand in sine sunt problema, ci lipsa unui sistem intern de comercializare a acestora.
